duminică, 20 ianuarie 2013

Mănăstirea Sfânta Treime – Strâmba-Jiu



          Mânăstirea „Sfânta Treime” se află în satul Strâmba – Jiu din judeţul Gorj. Originea etimologică de „Strâmba” vine de la „Strâmbul” care este un afluent al Jiului, unde pe timpurile vechi au funcţionat mori şi pive. Strâmba de Jiu este un pârâiaş afluent al Jiului, se înţelege, dar este şi o dreaptă mănăstire, atât de dreaptă, încât poartă hramul Sfintei Treimi. Ce poate fi mai drept decât „Sfânta Treime”, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh? Orice demonstraţie ar fi de prisos,  mărturia: Strâmba noastră cea dreaptă în care se oglindeşte cerul. Acest locaş de cult religios se află pe marginea pădurii seculare unde se închinau în trecut moşii şi strămoşii acestor locuri în vremi de restricţie şi de pace. La aproape 8 km de Mânăstirea Dealu Mare, la marginea vestică a localităţii Strâmba – Jiu ( la  40 km spre sud-vest de Tg-Jiu ),  consemnată prima dată într-un zapis, dat de Radu Paise la 14 mai 1544, închisă de dealuri şi de o pădure seculară, se află Mânăstirea „Sfânta Treime”. Această Mânăstire are hramul „Sfânta Treime”( a doua zi de Rusalii ). Mânăstirea actuală se află pe locul Schitului Strâmba. 
                                                      



          Despre existenţa Schitului, prima consemnare este  din inscripţia zugrăvită în 1793, deasupra intrării în pronaos, cu referire la data de 1514, având ctitori pe Danciu şi Oprea. În 1603, la schit s-au  făcut multe reparaţii. Potrivit unor documentări datate din 1525 – Strâmba apare metoh al Mânăstirii Govora. În anul 1604,  a cunoscut  cea mai mare înflorire la care Dochia a dăruit  succesiv 10 sate. A avut  ateliere de cojocărie ,croitorie,vopsitorie ,etc. La zidirea acestei Mânăstiri o contribuţie importantă şi-a adus-o Stoichiţa Râioşanu, fost un mare proprietar, care a devenit logofătul mare vistier şi mare postelnic în Sfatul lui Mihai Vodă, a făcut donaţii şi îmbunătăţiri. La sporirea zestrei acestei Mânăstiri a participat şi Voievodul N. Mavrocordat (1705 – 1706) şi Ştefan Cantacuzino (1714 – 1715). După anul 1700, a urmat o perioadă de decădere a acestei Mânăstiri, de la războiul de independenţă din 1877, iar în 1912 ea rămâne în părăsire, devenind Biserică, o filială din parohia Hodoreasca.        






         În anul 1724, chiliile şi acoperişul acestei Biserici au ars, se consideră că focul ar fi fost pus de către unii străini din ţara ungurească. Potrivit unui hrisov, aflăm că Râioşeanu Căpitanul s-a împrumutat de 190 taleri, care i-a folosit la reclădirea chiliilor şi a magaziilor de lemn, iar Biserica a fost învelită cu şindrilă din stejar. În timpul primului război mondial, în incinta acestui schit a fost o puternică bază militară, iar după terminarea  războiului  a devenit ruină,  dar biserica a rămas în picioare în mijlocul ruinelor. La 5 noiembrie 1923, ieromonahul Veniamin Pestrea a reînfiinţat Schitul, refăcând şi reconstruind Biserica şi chiliile, care fuseseră lăsate în paragină. Cu materialele recuperate din ruine  s-a construit un corp de chilii în partea stângă a intrării în mănăstire. Demn de consemnat este că, în anul 1927, Comisia Monumentelor Istorice, condusă de N. Iorga, a contribuit la reparaţiile exterioare ale Bisericii şi s-a acoperit cu var pictura din exterior , care a fost degradată. În anul 1928  a fost declarată  monument istoric atât biserica cât şi corpul de chilii. La această mănăstire au slujit ca stareţ:  Maica stareţă Ermionia Cândea ( 27 ani ), Preot stareţ Paise Uleşan, Maica stareţă  Marina Gligor, venită de la Mânăstirea Tismana,  de la 1 octombrie 1991 pâna în prezent. În anul 1956, Mânăstirea străveche „Sfânta Treime” Strâmba – Jiu devine mănăstire  de maici, având Stareţ timp de 27 ani pe Ermionia Cândea, iar în prezent este monaha Marina Gligor, care  a reuşit să împletească în mod deosebit activitatea duhovnicească cu cea administrativ – gospodărească din acest locaş sfânt. În anul 1983, acoperişul de şindrilă al acestei Mânăstiri a fost înlocuit cu tablă şi s-au efectuat o serie de reparaţii capitale. Din 1984, sub stăreţia lui Paisie Uleşan, lăcaşul Strâmba – Jiu a devenit o Mânăstire de călugări şi cu sprijinul Mitropolitului Olteniei s-au făcut o serie de restaurări la Biserică şi s-a pus temelia clădirii chiliilor.   Din aripa de vest.
       Are hramul „Sfânta Treime” şi „Coborârea Sfântului Duh”.  În concluzie, din studiul documentar cu privire la Sfânta Mânăstire Strâmba – Jiu, rezultă următoarele: A fost construită de Stoica – mare logofăt din Strâmba, la sfârşitul secolului XVI. Este zugrăvită în anul 1793 de Constantin Râioşeanu – mare armaş , şi s-a reparat în anul 1927. Clădirile acestei mânăstiri au rămas în ruină. În 1906 a devenit metoh al eparhiei Râmnic, comuna Gârbova, satul Strâmba – Jiu, Gorj.   Această Biserică a fost construită din cărămidă, rămânând aşa până acum. Planul său este triconic, cu obside pentagonale în exterior şi o singură turlă octogonală, la bază pătrată. 



                     Cu ferestre înalte şi strâmte comisa de la baza turlei aminteşte de o comisă de la Mânăstirea Dealu Mare. Turla are un comux octogonal şi e decorată cu panouri dreptunghiulare. Trecerea în naos se face printr-o deschidere centrală, aceasta fiind o soluţie specifică a secolului al XVI-lea. Turnul este octogonal pe o bază pătrată, fapt ce îi dă lumină şi monumentalitate.  Biserica, aşa cum a fost construită în anul 1603, o regăsim şi astăzi în centrul mânăstirii, intrarea făcându-se ca şi in trecut pe sub bolţile arcuite ale zidului de nord al incintei . Biserica  este construită din cărămidă pe locul vechiului schit.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.